Atanasiu luptase vreme îndelungată cu oboseala, pentru a duce la capăt lectura unei cărţi de psihologie criminală. Era o lucrare despre personalitatea criminalului, despre lipsa de afectivitate, agresivitate, egocentrism, lipsa inhibiţiilor. Într-un târziu, lăsase cartea pe noptieră, încercând să descopere în activitatea sa argumente spre a proba o teorie ce i se părea interesantă. Gândurile i se îndreptară spre orizonturi umbrite de uitare, departe, tot mai departe, până când… pleoapele ostenite se lăsaseră încet şi somnul acoperise cu mantia sa tăcerea comisarului. Când sună telefonul, senzaţia că aţipise numai câteva secunde era aşa de profundă, încât se uită la ceas. […]