Împăratul-Copil

Azi la Curtea-mpărătească
Aurul lucește-n soare:
Tot poporul se îndreaptă
Spre o mare adunare.

Se aud bătăi de tobe.
Oameni-au primit răvaș,
Că pe tronul din vechime
Va urca un… copilaș.

Împăratul, cel de astăzi,
Iese gârbovit din casă
E bătrân, abia pășește,
Iar coroana îl apasă.

Oameni-au aflat, acuma,
Că Măria Sa-mpăratul
Vrea să lase moștenire
Și coroana și regatul.

Craiul Țării, altădată,
Un viteaz în vechi războaie,
Stă de vorbă cu poporul
Iar cuvântul i se-nmoaie:

– Dragii mei, sunt ani de zile
De când tronu-am dobândit
Au fost ani de biruințe,
Dar acum am obosit.

Las coroana moștenire
Fiul meu va fi-mpărat.
– Dar Măria Ta, se-aude,
Să nu-ți fie cu bănat,

Dar urmașul… Luminate…
Vodă ăsta… mărunțel
O avea sânge albastru,
Dar nu e cam mititel?

Mândru, dar adus de spate,
Zice marele viteaz:
– Are șase ani, din vară,
Eu nu văd niciun necaz.

Semnul de încoronare
Vine-ndată. Un soldat
Îl ridică-n tronul țării
Pe copilul… împărat.

Iar Petruț, așa îl cheamă
Pe Măria Sa cel mic,
Iată că vorbește Curții
Cam încet și cam peltic.

– Oameni buni, boieri de seamă,
De ce sunteți supărați?
Mie-mi place veselia,
Nu vreau oameni încruntați.

Vreau să vă notați programul:
Cum se face dimineață
Ne trezim cu voie bună,
Ne spălăm pe dinți, pe față,

Băm lăpticul, stăm la masă
Cu părinții. Fiți cuminți,
Căci la masă n-aveți voie
Să dormiți sau să vorbiți!

După masă, timp de joacă…
Doar un ceas, nimic în plus!
Cine-ntârzie… pedeapsă!
Să nu ziceți că n-am spus!

Luați hăinuțele curate
Și mâncarea-n ghiozdănel.
Vă aștept aici la curte,
Să conducem puținel.

Stau boierii și suspină
O tăcere se așează,
Iar Ilie cronicarul
Noile porunci notează.

– Dar… Măria Ta, propune
Vornicul bătrân, Gheorghiță,
Poate ținem Sfatul Țării,
Sus la deal, în poieniță.

Batem mingea toată ziua
Căci nici noi nu suntem blegi.
Iar în pauzele scurte
Facem iute niște legi.

Alți boieri, în haine scumpe,
Spun: – Prea bunul Dumnezu
V-a adus la cârma țării.
Hai să ridicăm și-un zmeu!

Stă Petruț pe tronul mare.
Patru perne i-au adus
Ca să nu-l privească astăzi
Toți supușii lui de sus.

– Logofătul să noteze
Prima lege: De Florii
Vreau degrabă de deschidem
Fabrică de jucării.

Toți copiii să primească
Jucării câte doresc.
Să deschideți visteria,
Eu pe toate le plătesc.

Altă lege… Logofete,
În arhivă ai notat?
Moș Crăciun va fi de astăzi
Ajutor de împărat.

El va sta cu mine-alături
În divanul cel crăiesc
Vreau să fie lângă mine,
Cu el să mă sfătuiesc.

În sfârșit, o altă lege:
Un copil, de a greșit,
Trebuie iertat pe dată
Lăudat și prețuit.

Iară voi, boieri de seamă,
Dacă țara o iubiți,
Hai să ne jucăm în curte
Căci veți fi mai fericiți!

Împăratul barbă albă
Este tare mulțumit
Fiul său conduce țara
E dorit și e iubit.

Iar Măria Sa, copilul,
Lasă tronul deodat
A condus cu fală țara,
Dar acum s-a săturat.

– Îmbrăcați-vă de joacă,
Soarele-i așa frumos…
Cine știe să se joace
E isteț și sănătos.

Din volumul ”Împăratul-Copil. Povești în versuri”