Întâlniri în numele iubirii și al poveștilor cu 1000 de copii din Timișoara

Cred că era la începutul lunii decembrie (sau poate chiar mai deveme) când am primti din partea doamnei Patricia Lidia Popescu Cevei invitația de a participa la Proiectul ”Citește și după cei 7 ani de acasă”. Am acceptat-o imediat, fără să știu la data aceea amploarea pe care o vor căpăta aceste intâlniri cu un ele dintre cele 42 de școli implicate în proiect.

Am aflat la începutul lui ianuarie că era vorba despre șase școli și două librării ­ – Cărturești Mercy și La Două Bufnițe ­– unde trebuia să ne întâlnim cu elevii în numai două zile. Deși am la activ sute de întâlniri, mi-am zis că este o agenda ambițioasă și destul de greu de realizat într-un timp atât de scurt. Dar dorința de a mă întâlni cu un număr atât de mare de copii care și-au droit să mă cunoască, a fost atât de mare, încât am acceptat imediat. Și bine am făcut!

Așa că, în ziua de 16 ianuarie, am luat cărțile cu mine și am plecat la drum cu Skodița mea cu număr special ales: B 100 POV. Am ajuns seara și, la o apă plată, am făcut planul pentru a doua zi cu Simona Romaș și Ina Bulzan. Având loc din două în două ore, întâlnirile din cele șase școli necesitau o pregătire elvețiană. Cee ace s-a și întâmplat pe parcursul celor două zile.

Vă ofer în contininuare o cronică la cald a celor petrecute.

Timișoara, ziua I (17 ianuarie)

Ora 9.00, Școala nr. 25, alături de doamna Simona Elena Romaș, care este profesor pentru învățământul primar chiar aici. La clasa I.
A fost o întâlnire emoționantă cu circa 150 de elevi, implicați în proiectul Citește după cei 7 ani de acasă.
Povești, cărți, îmbrățișări, întrebări (multe) și autografe pentru toți.
Am avut prilejul de a vizita biblioteca, de a-i cunoaște pe copii, pe profesori.
Și era numai începutul…

Ora 11.00, Liceul Teoretic „David Voniga” alături de tot staff-ul proiectului: Patricia Lidia, Simona Elena Romaș și Ina Bulzan
O întâlnire emoționantă cu peste 200 de elevi, implicați în proiectul Citește după cei șapte ani de acasă.
Am avut onoarea de a mi se prezenta un program artistic de o certă valoare.
Povești, cărți, îmbrățișări, întrebări (multe) și autografe pentru toți.

Ora 13.00, Școala nr. 30, alături de tot staff-ul proiectului. O întâlnire emoționantă cu foarte mulți elevi, implicați în proiectul Citește după cei șapte ani de acasă.
Am stat de povești, am vorbit despre cărțile mele, au fost întrebări și multe, multe autografe.

Am încheiat prima zi la Timișoara stând la povești cu copiii la Librăria Cărturești Mercy. A fost atât de plăcut… Am povestit ca în familie, cu voce joasă, cu copilașii care se îndesau în mine ca să nu piardă vreun cuvânt.
Le-am povestit și citit din două cărți noi, încă nepublicate, pentru copilașii ceva mai mici, de 4-6 ani.
Au participat și oameni mari, printre care scriitoarea timișoreană Monica Rohan (foarte prezentă la noi pe portal), domnul Ioan Rohan, părinții copiilor și, evident, harnica echipă a propiectului Citește după cei 7 ani de acasă: Patricia Lidia și Simona Elena Romaș.

Timișoara, ziua a II-a
Prima întâlnire a zilei (la ora (9.00) a fost cu elevii de la clasele primare de la Liceul Teoretic „William Shakespeare”.
Am regăsit aceeași emoție și bucurie a întâlniirii cu un scriitor ”în carne și oase”, cum spun copiii.
Au fost multe întrebări, îmbrățișări, curiozități, iar eu le-am povestit despre mine și despre cărțile mele.
Am fost insoțit și aici de doamna Simona Elena Romaș, inițiator al proiectului Citește și după 7 ani de acasă.

A doua întâlnire a zilei (la ora (11.00) a fost cu elevii de la clasele primare de la Liceul Pedagogic ”Carmen Sylva”.
Am avut parte de o frumaosă surpriză pusă la cele de doamna Mirela Carp, profesor pentru învățământul primar.
Am întâlnit aici chiar personajele mele. Elevi îmbrăcați la fel ca ele, cu numele înscrise pe piept: ”Drăguța” (din basmul Cămașa fermecată), ”Victoraș”, ”Vrăjitoarea cel Albă”, ”Vrăjitoarea cel Neagră” (care era chiar o dulceață de fetiță), ”Zâna viselor”, ”Fata cea frumoasă”, ”Teodora”, ”Petre Pescarul” și chiar autorul, ”Petre Crăciun”.
M-am îmbrățișat cu personajele mele, ne-am fotografiat și am stat cu ele la masă, pentru că nu este tot timpul la îndemână așa ceva…
Toate aceste lucruri au fost posbile pentru că elevii citiseră deja basmele mele și aleseseră exact personajul care le plăcuse cel mai mult.
De semnalat că nu a vrut nimeni să joace rolul ”Zmeului”. Cred și eu…
Am regăsit aceeași emoție și bucurie a întâlniirii cu un scriitor ”în carne și oase”, cum spun copiii.
Au fost multe întrebări, îmbrățișări, curiozități, iar eu le-am povestit despre mine și despre cărțile mele.
Am fost insoțit și aici de doamna Simona Elena Romaș, inițiator al proiectului Citește și după 7 ani de acasă

A treia întâlnire a zilei (la ora 13.00) a fost cu elevii de la clasele primare de la Liceul Teoretic ”Grigore Moisil”.

Am regăsit aceeași emoție și bucurie a întâlniirii cu un scriitor de literatură pentru copii.

Au fost multe întrebări, îmbrățișări, curiozități, iar eu le-am povestit despre mine și despre cărțile mele.
Am fost insoțit și aici de doamna Simona Elena Romaș, inițiator al proiectului Citește și după cei 7 ani de acasă.

A fost ultima întâlnire din ciclul celor șase pe care le-am avut în școlile timișorene implicate în acest proiect, in numai două zile.

Iar întrebarea dacă este posibil un astfel de maraton, dacă poți rezista la acest efort, la atâta emoție pozitivă, nu și-a mai avut rostul: Da, este posibil, dacă îi iubești pe copii! Da, este posibil dacă literatura pentru copii nu este pentru tine un moft! Da, este posibil, dacă îți pasă cum vor crește acești copii și de importanța lecturii, a poveștii.

Felicitări doamnelor Simona Elena Romaș, Patricia Lidia și Ina Bulzan, care au inițiat un proiect de mare anvergură, care adună 42 de școli din întreaga Românie!

Mulțumesc Timișoara pentru MINUNATĂ primire!

Periplul timișorean s-a încheiat în ziua de 18 ianuarie la o librărie frumoasă și primitoare: La Două Bufnițe, locul unde au loc multe întâlniri cu sciiitori.

Au venit foarte mulți copii, mulți adulți, multe cadre didactice implicate în proiect.
M-a impresioant faptul că au venit elevii de la Făget, împreună cu învățătoarea, parcurgând o distanță de 100 de lm. Hm, cum să nu te tușeze așa ceva?
Au venit pentru a doua oară prietenii mei Monica și Ioan Rohan, motiv pentru care le mulțumesc în mod special.
Mulțumesc scriitoarei Valeria Tamas, o bună prietenă a portalului Literatură Copii, pentru prezență și comentariile foarte frumoase la relatările noastre pe FB.
Am povestit și citit din carțile mele aflate în curs de publicare, le-am răspuns la întrebări și am dat zeci de autografe..
Am reușit să facem o poză ”de grup” cu Patricia Lidia, Ina Bulzan și Simona Elena Romaș.
S-a încheiat, cu bucurie, cel mai special program de întâlniri cu micii cititori pe care l-am avut vreodată. Nu numai prin numărul foarte mare de participanți (1000 elevi) și de școli și librării împlicate, ci îndeosebi prin efectele imediate ale demersului nostru.
Am primit ”declarații de dragoste” pentru povești și lectură, copiii au cumpărat cărți și au inceput deja să le citească. Unii s-au împrietenit cu mine pe FB și deja îmi declară că întâlnirile noastre i-au făcut să citească.
Ceea ce înseamnă că ”ne-am atins obiectivele”.

La bună revedere, Timișoara! Mai ales că am promis ceva: prima lansare a celei dintâi cărți publicate de mine va fi aici.

Petre Crăciun