Observatoul cultural: Noile cărți ale copilăriei și creatorii lor autohtoni (II), dosar de Alina Purcaru
După ce în numărul trecut am găzduit vocile ilustratorilor, acum a venit rîndul autorilor să iasă la rampă și să se prezinte în calitate de creatori pentru cei mai mici cititori. Întrebările la care au răspuns, pe rînd, sînt următoarele: 1. Cum v-ați descoperit (și ca) autor de literatură pentru copii? Care sînt reperele și preferințele dumneavoastră? 2. Cum ați descrie acest segment contemporan de literatură, comparativ cu epocile trecute? 3. Care au fost cele mai mari dificultăți pe care vi le-a pus scrierea unui text destinat copiilor? 4. Ce ați descoperit scriind cărți pentru copii? 5. Ce credeți că nu trebuie să lipsească dintr-o carte destinată copiilor?
Ideea ordonatoare a grupajului a fost, pe lîngă o selecție valorică evidentă, diversitatea vocilor, criteriu care se va regăsi și în ultima parte a grupajului, cea dedicată editorilor și pe care vă invităm să o citiți în numărul următor al revistei noastre. (A.P.)
Petre Crăciun: „Literatura pentru copii este un zăcămînt de fericire“
Petre Crăciun este un prolific scriitor pentru copii, dintre cărțile căruia amintim Povești din Țara copiilor fericiți, Fetița din Floare, ambele cu ilustrații de Anca Smărăndache, sau Povestea împăratului copil, cu ilustrații de Nicolae Tonița, toate apărute la Editura Zorio. Pentru volumul Cu Andersen în regatul poveștilor , ilustrat tot de Anca Smarandache, a primit, anul trecut, Premiul USR.
1. Am început să scriu literatură pentru copii în urmă cu 25 de ani. Primele poezii le-am scris din dorința de a oferi altceva copiilor. Era perioada cînd nu se mai publicau cărți pentru copii scrise de autori români, iar piața era sufocată cu traduceri, multe dintre ele îndoielnice. Feedbackul a fost foarte bun, copiii receptînd „ingredientele“ utilizate de mine: umorul, imaginația, neprevăzutul, noutatea temelor etc.
Trecerea la scrierea primelor basme, în 1991, a fost un proiect de viață, o muncă temeinică de documentare asupra zestrei de tradiții, obiceiuri, credințe și mituri, dar și una de reinventare a basmului, care se adresează unui public pentru care povestea trebuie scrisă altfel, păstrînd ceea ce îi este specific. De atunci, am publicat trei volume de basme și povești. În luna august va apărea cea mai mare antologie de basme culte din ultimii mulți ani. Se va numi Cartea basmelor și va cuprinde 35 de texte publicate deja și 15 inedite.
Îmi plac poveștile scrise bine, cu miez, dar și cu morală.
2. Este un timp al căutărilor, al experimentelor, al inovației. Observ că din ce în ce mai mulți scriitori se apleacă asupra literaturii pentru copii, ceea ce mă bucură. Sînt stiluri și abordări diferite. Unii autori dau dovadă de autenticitate, alții iau drept model cărțile traduse din scriitori care vînd bine peste hotare. Important este că există o presiune din ce în ce mai mare asupra editurilor românești de a publica autori români, scriitori și ilustratori. Din păcate, sîntem încă departe de a avea o literatură pentru copii și o producție editorială asemănătoare cu cele din alte țări. Avem extrem de puține traduceri ale autorilor români, nu avem un salon al cărții pentru copii, nu sîntem membri IBBY, nu nominalizăm la Premiile Andersen, nu avem reviste puternice pentru copii, participăm de puțin timp și cu forțe reduse (uneori prin contribuții proprii) la tîrgurile destinate cărții pentru copii.
3. Găsirea unui limbaj cît mai potrivit pentru a comunica, pentru a mă face înțeles de către copiii care evoluează atît de repede. Apoi a fost provocarea de a descoperi acele subiecte, de a inventa acele personaje care să-i atragă pe copii. Din momentul în care am stabilit cheile comunicării și mi-am definit proiectul, dificultățile au dispărut ca prin farmec. Și au rămas basmele și poveștile, care fac parte din ADN-ul uman.
4. M-am reinventat, mi-am păstrat sufletul tînăr, am ajuns repede la concluzia că nu este nimic mai frumos decît să scrii literatură pentru copii, să-i vezi pe cei mici cum se bucură cînd citesc sau ascultă poveștile tale. Am descoperit cele mai minunate lucruri, am făcut călătorii fabuloase, am inventat țări care trebuie să ne dea de gîndit precum: Țara unde oamenii nu visau niciodată, Țara Adevărului și Împăratul-Minciună, Țara Copiilor fericiți sau Țara Scriitorilor de Noroc. Am mers pe Drumul Curcubeului, am căutat Floarea Înțelepciunii și am descoperit că este mai de preț decît Iarba Puterii, am salvat lumea de Vrăjitoarea Pe dos, m-am bucurat că există un „rege al Jucăriilor vesele“, l-am compătimit pe Balaurul beteag, dar m-am bucurat cînd a scăpat de vrajă, redevenind sfetnic împărătesc. Am avut chiar curajul de a întemeia, cu sprijinul lui H. Ch. Andersen (în poveste totul este posibil), un Regat al Poveștilor, care îi atrage pe copii ca un magnet. Am mai descoperit că literatura pentru copii este un zăcămînt de fericire și că nu este nimic mai frumos decît să aduci la suprafață, pentru publicul nostru, aceste nestemate. Și încă ceva: este bine să scrii acest gen de literatură cînd ai inima plină.
5. Nu trebuie să lipsească dragostea, frumusețea, căldura, imaginația, umorul. Dar mai ales nu trebuie să lipsească aripile. Cu fiecare carte citită, copiii trebuie să zboare cît mai sus. Noi, care scriem literatură pentru ei, trebuie să fim, într-un fel, profesorii lor de zbor.
Notă: Au răspuns celor cinci întrebări scriitorii: Ana Blandiana, Florin Bican, Ioan Mihai Cochinescu, Horia Corcheș, Petre Crăciun, Irimia Dobrescu, Simona Epure, Alex Moldovan, Veronica D. Niculescu, Adina Popescu, Adina Rosetti, Mădălina Rotaru, Ana Rotea, Alexandra Rusu, Iulian Tănase.