Petruț se trezi după o noapte de somn odihnitor, ca la sânul lui Avram. Citise povești până târziu și simțea că ar fi vrut să mai stea o clipă, cel puţin atât, printre personajele minunate, care îl purtaseră printre stele vorbitoare, animale cu puteri miraculoase, prințese frumoase și prinți curajoși care se luptă cu zmeii și balaurii. Auzi cântecul păsărelelor și realiză că era ora la care trebuia să coboare din pat. Ca de obicei, mâța, numită de părinții săi Avrămuța, i se lipi de picioare, făcându-se covrig și împiedicându-l să își încalțe papucii de casă. Supărat, Petruț îi […]