Noaptea este altfel în satul bunicilor. Parcă vine mai târziu, dându-le destul răgaz de hârjoană copiilor, care nu au grijă mai mare decât aceea de a trage de zi, lungind-o ca pe un elastic. În satul bunicilor, noaptea nu vine niciodată neanunțată, nu pândește de după colț, așa cum se întâmplă acasă. Nu este nici prea scurtă, nici prea lungă și nici nu este urmată de o nouă zi de școală. Ea vine încet, prietenoasă, întotdeauna anunțată de bunica, ce te mângâie pe creștet, spunându-ți: – Nepotul meu drag, s-a terminat o zi de joacă, o singură zi, dar știi […]