zorio
16 octombrie 2017
Apărut la Editura Zorio, ”Robert cel Cuminte”, de Petre Crăciun, este un roman pentru copii, părinți și bunici. Volumul are 288 de pagini și o copertă foarte inspirată, realizată de artistul Nicolae Tonița, cel care a mai ilustrat cărțile ”Taina ghemului de ață”, ”Cândva mă chema Codiță” și ”Cruciada pisicilor”, de Petre Crăciun. O poveste incredibila, plina de dramatism si de emotie, despre un copil ai carui părinți pleaca la munca in Spania si sunt arestati pentru un furt comis din cauza sarăciei. Un copil care isi depăseste conditia si vrea sa ajunga scriitor. Si ajunge! O poveste despre discriminare, […]
16 octombrie 2017
Cu mult amar de vreme în urmă, era o țară frumoasă și bogată. Acea țară era cârmuită de un împărat căruia oamenii îi spuneau, pentru grija pe care o avea față de țara sa, „cel Gospodar”. Iar Măria Sa se străduia ca oamenii să aibă toate cele necesare traiului, câmpurile să fie pline de roade bogate, hambarele să nu fie niciodată goale, iar casele să fie împodobite mereu ca pentru zi de sărbătoare. O singură supărare avea Împăratul cel Gospodar: de ceva vreme, asupra țării se năpustise un Solomonar bătrân, care se înfrățise cu Vântoasele, duhurile vânturilor cele rele, pentru […]
16 octombrie 2017
”Cartea basmelor” va fi lansată în cadrul târgului de carte de la Deva În perioada 18-21 octombrie, mă voi afla la Deva, pentru a participa la SALONUL HUNEDOREAN AL CĂRȚI, împreună cu Editura ZORIO. Este prima mea prezență, în calitate de autor și de editor, în frumoasa cetate medievală. La invitația domnului Ioan Sebastian Bara, directorul Bibliotecii Județeane „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, editura Zorio va avea un stand propriu în cadrul salonului, deschis în incinta Deva Mall, etaj 3, Salle d`Or. Vizitatorii salonului vor avea ocazia de a cumpăra, cu autograf, toate titlurile mele existente pe piață (16 titluri). Joi, 19 […]
24 august 2017
Noaptea este altfel în satul bunicilor. Parcă vine mai târziu, dându-le destul răgaz de hârjoană copiilor, care nu au grijă mai mare decât aceea de a trage de zi, lungind-o ca pe un elastic. În satul bunicilor, noaptea nu vine niciodată neanunțată, nu pândește de după colț, așa cum se întâmplă acasă. Nu este nici prea scurtă, nici prea lungă și nici nu este urmată de o nouă zi de școală. Ea vine încet, prietenoasă, întotdeauna anunțată de bunica, ce te mângâie pe creștet, spunându-ți: – Nepotul meu drag, s-a terminat o zi de joacă, o singură zi, dar știi […]