Un Petre Ispirescu al zilelor noastre, de Alex. Ştefănescu

Petre Crăciun, Fetiţa din Floare, coperta şi ilustraţiile de Anca Smărăndache, Bucureşti, Ed. Zorio, 2014. 62 pag.

Petre Crăciun este cel mai bun autor de literatură pentru copii apă- rut după 1989. Nu îi maimuţă reşte, ca atâţia alţi promotori ai genului, pe copii, nu face exces de diminutive, nu reciclează recuzita basmelor de altădată, nu îşi moralizează cititorii.

Construieşte inteligent poveşti cu totul noi, plecând de la stilul nostru de viaţă de azi, şi se lasă el însuşi transportat de ele. Plăcerea lui de a scrie se transmite copiilor sub forma plăcerii de a citi.

Iată ca exemplu, dintre numeroasele sale cărţi (de poezie şi proză), fermecătorul roman pentru copii Fetiţa din Floare. Romanul începe cu o scenă plină de graţie: o fetiţă, Rose, în grădina a doi oameni în vârstă, domnul şi doamna Thomas, plecaţi de acasă, cercetează cu atenţie şi încântare un trandafir. Ea spune ceva straniu:

„– Aşa arăţi pe dinafară… Eşti mai frumos decât îmi imaginam!”

În curând aflăm că fetiţa locuieşte de fapt în trandafir şi că a ieşit pentru prima dată în viaţă în afara lui, ca să exploreze lumea.

Un băieţel blond şi pistruiat, fiul curcubeului, întâlnit în grădină, nu se lasă convins de explicaţia ei şi o întreabă:

„– Şi cum anume te-ai născut într-o floare? Tu nu vezi că eşti de o sută de ori mai mare decât ea? Cum poţi încăpea acolo?”

Răspunsul este de o candoare specifică logicii unui copil, totdeauna mai utilă în explicarea existenţei decât logica unui matur:

„– Nu ai deloc imaginaţie, râse Rose. Florile sunt mult mai mari pe dinăuntru decât pe dinafară.”

Dintr-odată, o minge de fotbal venită de undeva din afara grădinii loveşte năpraznic trandafirul şi îl rupe. Într-o secundă fetiţa îşi dă seama că a rămas pe drumuri şi începe să plângă speriată. Dar băieţelul o încurajează, promiţându-i că va veni cu ea în fiecare zi să ude trandafirul până când va creşte la loc şi va da o nouă floare.

Aşa începe lungul şi încântătorul roman Fetiţa din Floare. În cuprinsul lui se întâmplă câte-n lună şi în stele. De câte ori întorci o filă, ai impresia că răsuceşti un caleidoscop în gemuleţul căruia vezi apărând o nouă configuraţie feerică.

Ca şi în binecunoscutele istorisiri din ciclul Stăpânul inelelor de J.R.R. Tolkien sau Harry Potter de R.R. Rowling, al căror răsunător succes internaţional a uimit lumea, în cartea lui Petre Crăciun ceea ce contează mai mult decât orice altceva este imaginaţia. O imaginaţie inepuizabilă, o fabrică de personaje şi întâmplări nemaivăzute şi, mai ales, ne-maiimaginate. Dacă ar avea la dispoziţie mijloace de promovare de aceeaşi anvergură cu cele ale industriei cărţii din Vest, Petre Crăciun ar deveni în scurt timp – pariez – o vedetă internaţională a literaturii pentru copii. În prezent, el se zbate de unul singur ca să-şi propage minunatele istorisiri. Şi-a înfiinţat o editură, un site, participă la întâlniri cu copiii, organizează lansări de cărţi, se agită ca o ţesătoare de pe vremuri care lucra la mai multe războaie de ţesut deodată, alergând de la unul la altul.

Mie, unul, îmi place chiar mai mult decât cei mai faimoşi autori de literatură pentru copii din străinătate, pentru că în cărţile lui se regăsesc, ca trăsături distinctive, o voioşie românească, o delicateţe, un spirit de observaţie fin, expresie a atenţiei şi tandreţii faţă de lume, care îmi merg la suflet. În plus, Petre Crăciun are şi umor. Ţin minte pe de rost, dintr-o altă carte a sa, de versuri, o strofă cuprinzând reflecţiile unui leu de la Grădina Zoologică pe care tocmai l-a muşcat de nas un ţânţar:

„Ia te uită cin’mă gustă…/ Barem nu e vreo lăcustă!/ Eu credeam că-s fioros/ Şi, când colo, sunt… gustos!”

În sfârşit, Petre Crăciun are totuşi şi noroc, dacă luăm în considerare întâlnirea sa de gradul III cu o desenatoare foarte înzestrată şi mereu inspirată, Anca Smărăndache. Datorită ei, romanul Fetiţa din Floare devine (ca şi alte cărţi ale lui Petre Crăciun) şi un spectacol grafic. Fără a aluneca în manierism, desenele ei au o unitate de stil remarcabilă, sunt imediat recognoscibile. Graficiana confirmă, prin ilustraţia ei prietenos-pitorească, realitatea lumii imaginate de Petre Crăciun. A fost şi ea de faţă când s-au petrecut faptele nemaipomenite povestite de scriitor!

http://www.romlit.ro/un_petre_ispirescu_al_zilelor_noastre