Poezie
24 august 2017
Două mâţe-nspăimântate, Ziua în amiaza mare, Dau năvală într-o curte Unde-ajung fără suflare. Stau aşa… o clipă, două, Sufletul să și-l mai tragă, După care-și spun năvalnic Supărarea lor întreagă. „Miaoleu şi vai de mine, Zice una, surioară, Ne aşteaptă vremuri grele!” „Cum se poate?” – „Astă seară, Un vecin care-i prieten Cu stăpânul nostru, spun, Va aduce-aici un câine Cam turbat şi cam nebun. Ştii şi tu, Grivei, săracul, Câine bun, prietenos, A murit acum vreo lună Înecându-se cu-n os.” „Linişteşte-te, îndată, Vrei să paţi vreun pocinog? Zi mai bine, noul câine E atât […]
23 august 2017
Azi la Curtea-mpărătească Aurul lucește-n soare: Tot poporul se îndreaptă Spre o mare adunare. Se aud bătăi de tobe. Oameni-au primit răvaș, Că pe tronul din vechime Va urca un… copilaș. Împăratul, cel de astăzi, Iese gârbovit din casă E bătrân, abia pășește, Iar coroana îl apasă. Oameni-au aflat, acuma, Că Măria Sa-mpăratul Vrea să lase moștenire Și coroana și regatul. Craiul Țării, altădată, Un viteaz în vechi războaie, Stă de vorbă cu poporul Iar cuvântul i se-nmoaie: – Dragii mei, sunt ani de zile De când tronu-am dobândit Au fost ani de biruințe, Dar acum am obosit. Las coroana […]