Craciun Petre

24 august 2017

Cu Andersen în Regatul Poveștilor (fragment) – Mai mulți copii încep să vorbească (peste noapte) limba daneză )

          Petruț se trezi după o noapte de somn odihnitor, ca la sânul lui Avram. Citise povești până târziu și simțea că ar fi vrut să mai stea o clipă, cel puţin atât, printre personajele minunate, care îl purtaseră printre stele vorbitoare, animale cu puteri miraculoase, prințese frumoase  și prinți curajoși care se luptă cu zmeii și balaurii. Auzi cântecul păsărelelor și realiză că era ora la care trebuia să coboare din pat. Ca de obicei, mâța, numită de părinții săi Avrămuța, i se lipi de picioare, făcându-se covrig și împiedicându-l să își încalțe papucii de casă. Supărat, Petruț îi […]
24 august 2017

Fetița din Floare (fragment): Întâlnirea cu Micul Curcubeu

Trecuse mai bine de o jumătate de oră de când Rose, o fetiță de nouă ani, cu părul cârlionțat și ochii albaștri, își făcuse apariția în frumoasa grădină de trandafiri a doamnei și domnului Thomas. Cum cei doi bătrâni plecaseră la copiii lor, iar grădina copleșită de soarele amiezii părea pustie, era numai bine pentru ca Rose să poată cerceta împrejurimile. Cel mai mult o atrăgea un trandafir roșu aprins, viu, ca o mică flacără, cu o tulpină nu foarte înaltă. Se apropie de el și îl privi cu aerul că atunci vedea pentru prima dată un trandafir. – Așa […]
24 august 2017

Stelele îmi spun povești

Noaptea este altfel în satul bunicilor. Parcă vine mai târziu, dându-le destul răgaz de hârjoană copiilor, care nu au grijă mai mare decât aceea de a trage de zi, lungind-o ca pe un elastic. În satul bunicilor, noaptea nu vine niciodată neanunțată, nu pândește de după colț, așa cum se întâmplă acasă. Nu este nici prea scurtă, nici prea lungă și nici nu este urmată de o nouă zi de școală. Ea vine încet, prietenoasă, întotdeauna anunțată de bunica, ce te mângâie pe creștet, spunându-ți: – Nepotul meu drag, s-a terminat o zi de joacă, o singură zi, dar știi […]
24 august 2017

Cruciada pisicilor

Două mâţe-nspăimântate, Ziua în amiaza mare, Dau năvală într-o curte Unde-ajung fără suflare.   Stau aşa… o clipă, două, Sufletul să și-l mai tragă, După care-și spun năvalnic Supărarea lor întreagă.   „Miaoleu şi vai de mine, Zice una, surioară, Ne aşteaptă vremuri grele!” „Cum se poate?” – „Astă seară,   Un vecin care-i prieten Cu stăpânul nostru, spun, Va aduce-aici un câine Cam turbat şi cam nebun.   Ştii şi tu, Grivei, săracul, Câine bun, prietenos, A murit acum vreo lună Înecându-se cu-n os.”   „Linişteşte-te, îndată, Vrei să paţi vreun pocinog? Zi mai bine, noul câine E atât […]